Frenurile sunt de mai multe feluri:
- Frenuri linguale
- Fren labial maxilar (superior)
- Fren labial mandibular (inferior)
- Fren bucal maxilar stâng și drept
- Fren bucal mandibular stâng și drept
Frenul sublingual și anchiloglosia
Frenurile, numite popular “ața sub limbă”, sunt o mică bandă din țesut fibros sau o extensie a mucoasei orale aflată sub limbă care ajută sau restricționează mișcările limbii.
Frenurile au impact asupra alăptării (supt,înghițit), alimentației (mestecat), respirației, vorbirii, pot genera probleme dentare (igiena dentară, carii) și sociale. Limba joacă un rol crucial în alăptare iar pentru a funcționa corect trebuie să se poată extinde peste gingia inferioară, ea cupează ca să mențină sânul atașat, porțiunea posterioară a limbii se ridică și coboară pentru a face vacuum în momentul suptului și face un canal care conduce laptele către faringe și apoi stomac.
Specialiștii spun că apariția frenului este datorată unei apoptoze (moarte celulară) incomplete în timpul embriogenezei (în timpul sarcinii), fiind astfel un țesut rezidual. El poate fii cauza unei moșteniri genetice și este mai frecvent la bebelușii de sex masculin.
Atunci când frenul are impact asupra mișcărilor limbii și îi limitează mișcările se numește anchiloglosie.
Diagnosticul unui fren restictiv cu inserție la nivelul limbii anterioare poate fii pus ușor, însă un fren cu inserție posterioară sau unul submucosal poate impacta alăptarea motiv pentru care necesită manevre de depistare ale frenului și testarea funcționalității limbii.
Simptome:
Mama poate prezenta traumă și durere la nivelul sânului datorită ragadelor la nivelul mamelonului care nu se vindecă sau reapar și semne de atașare deficitară cu declanșarea vasospasmului mamelonar , canale înfundate recurent și mastită.
Atașarea la sân a sugarului este deficitară, întâmpină dificultăți în a menține atașarea și emite sunete de tip țoncănit sau click în timpul alăptării, producția de lapte este scăzută datorită transferului ineficient iar sugarul nu crește corespunzător în greutate motiv pentru care necesită suplimentare și poate scăpa lapte pe la colțurile gurii.
La nivelul buzelor se observă o zonă albicioasă datorată presiunii crescute din timpul alăptării denumite calusuri. Uneori buza inferioară nu este aliniată cu buza superioară, fiind un spațiu între ele, iar limba are formă de V sau inimă.
Sugarii sunt incapabili să coordoneze ciclul supt – înghițit – respirat și fluxul de lapte motiv pentru care se îneacă des, prezintă colici și reflux accentuat.
Unii sugari pot prezenta aversiune orală datorită incapacității de a se atașa la sân, a disconfortului generat de incapacitatea de a gestiona fluxul de lapte și pot deveni agitați atunci când fluxul laptelui matern scade.
La copii mai mari sunt prezente carii dentare, dificultăți de masticație și vorbire.
Prezența unui fren nu înseamnă că se impune frenotomia. Pentru că nu toate frenurile afectează anatomia cavității orale și funcționalitatea limbii, trebuie efectuată o evaluare medicală pentru a lua o decizie terapeutică corectă.
Există mai multe clasificări ale frenului sublingual. O clasificare utilizată din punct de vedere anatomic este următoare:
Tipul I – fren inserat la nivelul vârfului lingual
Tipul II – fren inserat în spatele vârfului lingual
Tipul III – fren inserat posterior
Tipul IV – fren submucosal
Ultimele 2 frenuri sunt mai dificil de evidențiat si restricționează în general mișcările care au loc la nivelul bazei limbii.
Restricția mobilității limbii cauzată de anchiloglosie poate afecta și forma palatului unui bebeluș, transformând-l într-un palat înalt sau palat în formă de balon, palat arcuit sau îngust. . În mod normal limba dă forma unui U larg al palatului.
Evaluarea funcționalității linguale
Mobilitatea limbii este cel mai important factor și include abilitatea sugarului de a efectua:
- extensie = extensia vârfului limbii peste buza inferioară
- elevație = ridicarea limbii până la nivelul palatului (importantă în protejarea căilor aeriene și stabilizarea sânului)
- lateralizare = limba urmează cu ușurință stimulii (util în diversificare)
- cupping = o mișcare de coborâre a părții posterioare a limbii în timp ce partea anterioară și mediană a limbii rămân pe loc și mișcări de ridicare posterioară. La sugarii cu deficiti de cupping degetul sau sânul poate fii extras din gură fără senzația de presiune, foarte ușor.
Recomandări utile până la rezolvarea problemei:
Asigurați o atașare profundă (Atașarea corectă la sân); uneori înclinarea mamelonului spre sus prin apăsarea cu degetul lângă baza mamelonului în zona unde va fi buza superioară a copilului sau îndoirea sânului la marginea areolei cu degetul și poziționându-i bebelușului bărbia în adâncitură ar putea să ajute.
- Utilizați poziții ajutătoare – laid back sau biological nurturing respectiv hrănirea biologică este reprezentată de o poziție în care bebelușul stă pe pieptul mamei în timp ce ea stă într-o poziție înclinată, față în față cu el ,astfel încât pieptul și burta sugarului să fie lipite de mamă
- Detensionați sânii înainte de alăptare
- Aplicați temporar un protector mamelonar cu vârf mai lung (Vezi aici)
- Mențineți producția lactată prin golirea sânului cu pompa după fiecare alăptat
- Efectuați exerciții de antrenament al musculaturii orale
- Deoarece probleme de atașare sunt prezente și în cazul hrănirii cu biberonul vă recomand utilizarea biberoanelor speciale, destinare scopurilor medicale
Tratamentul este întotdeauna unul chirurgical. Actual există 2 variante: frenotomie (tăiere) cu foarfeca sau frenectomia laser care presupune îndepărtarea frenului cu ajutorul laserului.
Frenotomia presupune tăiere frenului cu foarfeca, neasigurând o tăiere completă, poate fii doar parțial secționat, cu risc de reatașare și uneori sângerare. Sugarul poate fii atașat la sân imediat după frenotomie și necesită exerciții de kinetoterapie pentru prevenirea reatașării.
Frenectomia presupune îndepărtarea țestului sublingual cu ajutorul laserului. Procedura de tăiere durează foarte puțin și are risc mult mai mic de sângerare, iar sugarul poate fii atașat la sân imediat după intervenție. Necesită de asemenea exerciții de kinetoterapie pentru prevenirea reatașării, control la cateva zile după intervenție pentru a îndepărta cu un tifon țesutul de fibrină format.
Frenul restrictiv influențează de asemenea anatomia craniului motiv pentru care la unii sugari vom observa retrognatism (poziționarea mai în spate a bărbiei) iar dacă intervenția nu este făcută la timp, structura osoasă a craniului și anatomia cavității orale va avea de suferit pe termen lung (inclusiv dinții, aranjarea lor, mestecatul, vorbirea, etc..)
Contraindicații relative ale frenotomiei:
- Anomalii ale căilor aeriene sau anomalii genetice
- Istoric familial de tulburări de coagulare
- Boală acută (stare febrilă)
- Alergii la anestezice
După intervenție
- sugarul poate fii atașat la sân, se corectează atașarea și se efectuează suck training
- se efectuează analgezie
- sunt necesare exerciții dupa intervenție pentru prevenirea reatașării
Sugarii cu retrgnatism sau micrognatism sunt uneori diagnosticați greșit cu anchiloglosie. Retrognatism înseamnă o mandibulă mai mică în dimensiunea antero-posterioară iar micrognatismul definește o mandibulă mică și poziționată posterior care va genera o discrepanță între maxilar și mandibulă și se poate manifesta prin simptomele similare anchiloglosiei. Un spațiu mai mare de 3 mm între gingia superioară și gingia inferioară sau dacă buza inferioară intră sub buza superioară – va cauza probleme la nivelul sânului. Chiar dacă alinierea anterioară a mandibulei și maxilarului sunt afectate, poziționarea posterioară a limbii înaintea faringelui joacă un rol important în închiderea căilor aeriene în timpul înghițitului. În acest caz frenotomia poate fii chiar contraindicată! Acești sugari pot prezenta stridor laringiean sau traheomalacie, vizibile mai ales atunci când sugarul se agită.
Majoritatea sugarilor prezintă o alungire a gâtului și faringelui împreună cu protruzia (deplasarea in față) mandibulei în jurul vârstei de 3-4 luni, ceea ce poate să rezolve problema retrognatismului și ameliorează stridorul laringean. Dacă după vârsta de 4 luni mandibula rămâne asimetrică atunci este nevoie de reevaluare.
Frenurile labiale – frenurile de la nivelul buzelor
Cel mai des întâlnit este frenul de la nivelul buzei superioare și poate cauza atât probleme atât în atașarea la sân cât și probleme de alinere a dinților. Un fren labial superior poate determina diastema sau strunga în momentul erupției dentare.
Abordarea terapeutică înainte și după frenectomie din prisma osteopatiei, kinetoterapiei și terapiei miofuncționale
- Osteopatia pregătește țesuturile: osteopatul ajută la eliberarea tensiunilor din jurul cavității orale (limbă, mandibulă, gât), astfel încât frenectomia să fie mai eficientă și mai puțin traumatică.
- Optimizează funcția: o limbă cu mobilitate restricționată creează compensații în întregul corp (postură, respirație, digestie). Osteopatul corectează aceste dezechilibre.
- Accelerează recuperarea: terapia manuală după frenectomie ajută la vindecarea corectă, la prevenirea aderențelor cicatriciale și la restabilirea funcțiilor normale (supt, masticație, vorbire).
- Terapia orofaciala-miofunctională identifică tulburările miofuncționale, aplică un protocol corect de evaluare și diagnostic, implementează strategii eficiente de intervenție și utilizare al dispozitivelor miofuncționale adecvate
- Kinetoterapia consta in exerciții pentru mobilitatea coloanei cervicale, mobilitatea umerilor și întărirea controlului a capului și gatului.
