Culoare, miros, aspect…. Totul despre laptele de mamă
Laptele de mama are o compoziție chimică unică, ceea ce nicio marcă de formulă de lapte praf nu poate reproduce integral, așadar el este unic, special pentru puiul de om și este cel mai ușor de digerat de către sugar.
La începutul alăptării laptele este apos, fiind destinat să ii satisfacă setea sugarului – denumit în engleză foremilk. Hindmilk este denumit laptele gras, cu conținut caloric mare, cel care îi oferă sugarului senzația de sațietate și suficiente calorii pentru o creștere optimă. Dacă laptele este depozitat într-un recipient transparent vom putea observa cum partea grasă a laptelui urcă la suprafața recipientului, astfel laptele gras se separă de laptele apos. Acesta este un proces normal iar laptele necesită omogenizare înainte de administrare.
Alimentația mamei influențează gustul laptelui, astfel de la o masă la alta laptele își va schimba gustul, acesta fiind modul în care sugarul intră în contact cu gustul alimente.
Durerile musculare apărute în urma unor exerciții viguroase sunt cauzate de acidul lactic depus în mușchi, respectiv febra musculară. Acidul lactic poate trece în lapte și astfel influența gustul laptelui. Acesta nu este dăunător pentru bebeluș și va dispărea în curând din lapte, însă unii sugari refuză sânul, de aceea nu este indicat să alăptați imediat după ce ați făcut efort fizic.
Culoarea laptelui poate să difere în funcție de alimentație, astfel alimentele verzi -ca spanacul pot da o tentă verde laptelui, sfecla roșie poate să coloreze laptele în roz, iar dovleacul și morcovii pot da o tentă de portocaliu laptelui. Mamele tratate cu Nifedipină pentru probleme cardiovasculare sau vasospasm mamelonar pot avea un lapte cu tentă verzuie.
Laptele poate prelua din mirosul unor alimente puternic odorizante (de exemplu: ceapa).
Ocazional întâlnim lapte cu miros sau gust metalic, “a sapun” sau stricat după o perioadă de depozitare la rece. Acest fapt se datorează unor procese anormale de oxidare a grăsimilor din lapte. În acest caz este recomandat să folosiți recipiente de depozitare din sticlă, să congelați la temperaturi mari și să evitați depozitarea pe ușa congelatorului pentru a evita variațiile de temperatură. Încălzirea laptelui până când acesta ajunge într-o stare cremoasă și răcirea bruscă poate opri procesul de oxidare.
