Este definit ca orice bebeluș născut sub 37 de săptămâni de gestație.
Aceștia au membrele superioare (mainile) si membrele inferioare (picioarele) subțiri, au un tonus muscular mai scăzut și o guriță mai mică, grăsimea de la nivelul obrajilor este în cantitate mai mică – ceea ce poate să fie o provocare în alăptarea la sân. Ei au o imaturitate fiziologică (normală), au sistemul cardiovascular imatur, pot fi mai bradicardici, pot avea respirații neregulate iar uneori pot face apnee (pauze de respirat mai mari de 20 de secunde).
Datorită lipsei țesutului subcutanat, a grăsimii brune și a glicogenului aceștia au un risc mai crescut de hipoglicemii, motiv pentru care ii vom trezi la maxim 3 ore pentru a-i alăpta (în primele 3 luni). Pentru a facilita transferul de căldură putem iniția alăptarea skin-to-skin (piele pe piele).
Imaturitatea neurologică și musculo-scheletală face ca prematurii să întâmpine dificultăți în a-și menține capul fără sprijin adecvat. Putem utiliza poziția cross-cradle hold sau football-hold pentru acești sugari.
Prematurii sunt mai mult timp somnolenți, lumina directă ii face să țină ochii închiși, perioadele de alertă sunt scurte și pot fi ușor suprastimulați ceea ce ii poate obosi și irita.
Pentru prematuri este o provocare coordonarea supt-înghițit-respirat însă la sân aceștia au un control mai bun al secvenței supt-înghițit-respirat, iar temperatura mai ridicată a sânului îl ajută să rămână activ la sân.
În cazul prematurilor cu dificultăți de atașare este recomandată alăptarea cu ajutorul mamelonul artificial (pe o perioadă cât mai scurtă) deoarece acesta poate crește transferul de lapte. Acesta se îndepărtează treptat pe măsură ce sugarul avansează în greutate și are forța necesară să se mențină atașat.
Atașarea corectă poate fi făcută în cabinet, sub supraveghere.
